Alătură-te comunităţii Altfel.md

Old Chișinău în imagini: Școala Eparhială de Fete

Istorie

Old Chișinău în imagini: Școala Eparhială de Fete

imagine articol

La Chișinău, la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX, au existat o serie de instituții de învățământ, iar una dintre cele mai prestigioase, era Școala Eparhială de Fete. Mai mult, acea clădire se deosebea de restul cădirilor din Chișinău prin frumusețea și dimensiunile sale impunătoare, care, chiar și printre clădirile actuale din oraș ea ar fi arătat pur și simplu spectaculos.

Totul a început destul de modest, într-un orfelinat relativ mic pentru fetele orfane din familiile preoților ortodocși, care și-a deschis porțile pe 3 mai 1864. Deschiderea a fost însoţiţă de o ceremonie fastuoasă de sfinţire a bisericii din incinta ei. Și încă de la început noul adăpost s-a dovedit a fi prea mic pentru toți doritorii care vroiau să ajungă acolo – doar 80 de fete erau acceptate. A devenit clar că instituția ar trebui să fie extinsă, lucru care s-a întâmplat mai târziu.

Image result for Chișinău
Vederea spre o parte a școlii, sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX / Oldchisinau

În 1872, clădirea orfelinatului a fost extinsă în mod semnificativ, iar instituțiia primit un statut nou – Școala Eparhială de Fete. Pe lângă orfani, aici puteau studia și fiicele preoților. Noua clădire a fost proiectată pentru 250 de elevi.

Cu toate acestea, această clădire, în continuare, rămânea insuficientă pentru toți doritorii să învețe în ea. În consecință, a fost inițiată din nou restructurarea și extinderea. Și abia în 1882 să arate așa cum o vedem în fotografiile vechi. La acel moment, a reușit să găzduiască 500 de fete dornice de cunoștințe, iar pentru a fi acceptat în Școală – nu mai era necesar ca fetele să provină din familiile preoților.

Chiar și mai târziu, în 1887, pe lângă Școală s-a mai deschis o clădire pentru fetele care, în continuare, veneau.

Vedere spre școală. Anii 1880 / Oldchisinau

Clădirea imensă și frumoasă a Școlii era situată pe un deal înalt de la periferia de atunci a Chișinăului. Ea a dominat această parte a orașului. Oaspeții orașului, venind pe calea ferată, mai întâi de toate, ieșind din stație, vedeau această școală.

Кишинев
Vedere spre Școala Eparhială din partea stației de tren. Începutul secolului XX / Oldchisinau

Кишинев

Vedere spre Școala Eparhială din partea stației de tren. Anii 1930 / OldchisinauȘcoala Eparhială de Feteprezenta un complex imens. Localul instituţiei era destul de impunător, reprezentînd un bloc din piatră albă, cu două etaje, de 21 stînjeni în lungime şi şapte în lăţime. Pe lângă încăperile de studiu înșiși, erau dormitoare pentru elevi, cantina şi bufetul, o bibliotecă, un spital, diverse spații comerciale (depozite, curățătorie de haine, grajduri, etc.) Desigur, complexul includea și o Capelă, care se vede în aproape toate fotografiile Școlii – u cupolă în unul din colțurile clădirii.

Кишинев
Vedere spre școală din curte. Se vede și Capela / Oldchisinau

Кишинев

Vedere spre școală din curte. Se vede și Capela / Oldchisinau

Кишинев
Fotografie din interiorul Capelei / Oldchisinau

Fiecărei eleve i se stabilea o bursă anuală de 50-60 de ruble. Hrana şi îmbrăcămintea erau gratuite. S-a prevăzut şi un ajutor financiar în cazul în care absolventele se căsătoreau.

În ciuda faptului că la Școala Eparhială de Fete erau suficiente camere în care puteau să trăiască elevii, fetelor li se permitea să închirieze locuințe și în în oraș. totodată, acest lucru era strict reglementat. De exemplu, într-unul din numerele revistei „Știrile Eparhiale din Chișinău” din 1909, puteți vedea următorul anunț:

„De la Consiliul Școlii Eparhiale de Fete din Chișinău. Consiliul școlar consideră că este dator să informeze părinții elevilor că își pot plasa fiicele numai în acele apartamente private care vor fi indicate de către directorul școlii”.

Кишинев
Oldchisinau

La școală se putea ajunge dinspre intrarea pe drumul Muncești, astăzi, acea porțiune ne este cunoscută ca Bulevardul Iuri Gagarin. Mai departe, spre vârful dealului, spre incinta Școlii, ducea un drum lung, care se vede bine pe fotografia de mai jos. Drumul nu a supraviețuit până azi, dar clădirea de alături, ca prin minune, a ajuns până astăzi.

Clădirea este cunoscută datorită faptului că acolo a trăit unul din profesorii Școlii Eparhiale de Fete, Alexandru Cristea, compozitor, autorul muzicii, pe care orice locuitor al țări noastre a auzit-o: Imnul Național.

Intrarea în Școala Eparhială. Un instantaneu din perioada interbelică. Actualul Bulevard Iuri Gagarin / Oldchisinau

Cu prima încercare serioasă, Școala Eparhială de Fete s-a ciocnit în perioada turbulentă din anii 1917-1918, în timpul perioada Republicii Populare Moldovenești. Școala era practic pe cale de dispariție. Un document curios din acea vreme aruncă o lumină asupra acelor evenimente:

„Clădirea Școlii Eparhiale de Fete pentru anul 1917, din luna frebruarie până la mijlocul lunii ianuare, 1918, a fost ocupată de 61 Г. Э. П.(intraductibil), apoi transmisă unui spital. În decembrie 1917, conform dispoziției „Sfatului Țării”, în corpul central a fost amplasat detașamentul Primului Regiment al Moldovei. Apoi, prin ordin al Directoratului General al Moldovei, clădirea a fost transferată Spitalului Diviziei a 9-a României și brigăzii din aceeași divizie. În prezent, Ministrul transporturilor și a comunicațiilor a propus directorului Școlii să transfere 30 de încăperi Cancelariei ministerului pentru folosință. Având în vedere acest lucru și ținând cont de lipsa posibilității de a folosi propriile încăperi, adaptate pentru studii și necesare pentru a caza elevele, această schimbare aduce cu sine o întrerupere îndelungată a procesului de studii (anul precedent de studii a fost încheiat în grabă, iar în anul curent, elevele claselor I- V încă nu au început anul de studii), având în vedere, de asemenea, starea de nervozitate a a părinților și a elevelor, cauzată de conștientizarea imposibilității de a da, sau, în cazul elevelor, de aprimi educația necesară, atât de importantă pentru cetățenele Republicii Moldovenești, Consiliul este obligat să ceară ajutor din partea acestei instituții de învățământ în cauza sfântă de a ilumina și a educa viitoarele mame, prin eliberarea Școlii Eparhiale de Fete până la data de 15 martie a anului curent, în care, după reparația și dezinfectarea necesară, va fi posibilă începerea lecțiilor cu elevele claselor mici, împrăștiate pe tot teritoriul Moldovei și care pierd timpul extrem de prețios pentru a învăța”. 

Dar, în ciuda tuturor lucrurilor, Școala și-a continuat activitatea deja când Basarabia a devenit parte a Regatului României. Ea a devenit cunoscută ca Liceul Eparhial al Reginei Elena (Liceul Eparhial de Fete „Regina Mamă Elena”) și a rămas una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din Chișinău și din toată Basarabia.

Кишинев
La lecțiile de gimnastică. anii 1920-1930 / Oldchisinau
Кишинев
Elevele în fața Liceului. Anii 1920-1930 / Oldchisinau
Кишинев
Elevele Liceului Eparhial. Anii 1930 / Facebook, Mircea Ivanoiu 
Кишинев
Elevele Liceului Eparhial. Anii 1930 / Facebook, Mircea Ivanoiu 
Кишинев
Profesorii Liceului Eparhial. Anii 1930 / Facebook, Mircea Ivanoiu 
Кишинев
Elevele Liceului Eparhial. Anii 1930 / Facebook, Mircea Ivanoiu 
Elevele și profesorii Liceului Eparhial. Anii 1930 / Facebook, Mircea Ivanoiu 

Directorul Liceului în perioada interbelică a fost Elena Alistar, cunoscută și ca o figură politică proeminentă a vremii – ea a fost una dintre cei doi deputați femei din Sfatul Țării.

Кишинев
Elena Alistar

Consecințele cutremurului devastator din 1940 pentru clădirea liceului nu au fost foarte grave – a suferi doar fațada, care a fost ușor modificată.

Кишинев
Liceul Eparhial, anii 1930 / Oldchisinau
Кишинев
Liceul Eparhial după noiembrie, 1940 / Oldchisinau

Primii ani ai războiului au cruțat clădirea Liceului Eparhial, procesul de studi a fost reluat parțial la 1 noiembrie 1941. Și din 20 ianuarie 1942, Liceul și-a deschis porțile tuturor celor care doresc să învețe. În ziarul „Basarabia”. în ediția din ianuarie 1942 se găsește următorul anunț:

Кишинев
Oldchisinau

Anunțul enumeră condițiile de admitere.
Studiile costă o mulțime de bani, iar o parte trebuie să fie plătită în produse (produsele sunt listate și numărul lor este mai mare de jumătate de tonă).
De asemenea, se cereau două certificate – unul care să confirme absența bolilor infecțioase și un certificat care să ateste că purtătorul nu a manifestat dispoziții anti-române în timpul ocupației.

Кишинев
Liceul în 1943 / Oldchisinau

În anul 1944, Liceul și-a încetat activitatea ca instituție de învățământ. De această dată – pentru totdeauna.

După război, în fosta Școală Eparhială de Fete a fost plasată Direcția Lagărului deținuților de război nr. 198. În clădirea școlii au fost plasați 750 de prizonieri de război (în cea mai mare parte – germani). Toți au fost implicați în lucrări de reconstrucție în Chișinăul ruinat (nu este un secret faptul că multe clădiri, inclusiv gara feroviară de astăzi, au fost construite și restaurate de prizonierii de război germani).

Noile autorități, însă, au decis să nu restaureze Liceul, iar după închiderea lagărului de deținuți, pe locul  clădirilor vechi ale școlii a fost ridicată fabrica Vibropribor.

Locația și dimensiunile clădirii principale a Școlii Eparhiale de Fete ni le putem imagina prin conturarea acestora pe o fotografie aeriană actuală a zonei:

Кишинев
Școala Eparhială de Fete este evidențiată cu culoarea portocalie / Olchisinau
Кишинев
Una dintre clădirile fabricii Vibropribor, construită pe locul fostei Școli / Oldchisinau

sursa: Oldchisinau

Autor: Yuri Shvets

Continuă să citești
Publicitate
comentarii

comentarii

Mai mult din: Istorie

Publicitate

Trending

Publicitate
To Top